Iubire

Da.... nu poti opri iubirea pentru un om, ia alte forme dar de iubit nu incetezi sa il iubesti pentru ca iubirea nu moare, indiferent de drumurile alese in viata, am inteles si inteleg ..... :) a fi indragostit e diferit de a iubi, prezentul face diferenta.... pe parcursul unei vieti ajungi sa iubesti multi oameni nu doar unul, insa pe fiecare intr-un mod unic, nu exista a iubi prea mult sau prea putin, exista doar a iubi sau nu ...viata ma intreaba dupa atata amar de ani: Crezi  sau inca crezi in iubire? ....Da, inca cred in iubire. Cred ca pot gasi aceea fiinta cu care voi putea traii, iubii, evolua in deplina armonie cu legile universului....pot devenii o fiinta libera alaturi de ea nu doar separat....imi amintesc ca intr-una din discutiile noastre m-ai asigurat ca tot timpul voi putea sa fiu libera, ca nu vei atenta la libertatea mea, am simtit surasul tau in fata nazuintei mele sau naivitatii mele  :) , libera, ce mult inseamna pentru mine sa fiu libera....cred ca tocmai iti tii promisiunea, sunt libera, urmeaza sa vad cum o pot folosi aceasta libertate intelept.... :)


copiii de azi intreaba mamele :

-Mama, dar unde  e timpul?

-Mama, cum te simti cand nu existi?


:)

eu intreb ce este iubirea fara libertate, insa ce este libertatea fara iubire?

Pretul libertatii

Depinde de fiecare data din CE unghi privesti experientele de viata .....uneori 23 de gr de aur e tot CE ai ca avere ...IAR uneori e pretul libertatii tale...sau e  timp muncit din greu din viata unui om
...si alta data e un cadou din iubire de la un tata pt. fetita Lui ...
Si mai poate fi o lectie de viata foarte dura dar foarte importanta  in evolutia unei persoane...e timpul ca CE a fost cumparat cu 23 de gr de aur ...libertatea sa se transforme la Loc in iubire IAR iubirea in timp din viata unui om pt. Alt om.
Viata e un proces ciclic.sau daca vreti e efectul Acela: da mai de parte...

Fluture Roz

Visele, sunt asa bogate in detalii si culori in ultimele luni.....am visat un fluture roz, se pare ca e simbolul sufletului...insa nu vreau sa scriu despre ce visez desi are si asta relevanta destul de mare in evenimentele din viata mea.

Scriu despre puterea de a-ti pastra echilibru atunci cand te oferi sa sustii emotional si moral persoanele dragi in perioadele grele din viata lor, nu e un lucru deloc usor...mai ales cand crezi ca iubesti sau chiar iubesti.....cateodata indoiala e ca un speraclu rasucit in suflet care il face sa sangereze. 

Este a doua oara in viata cand trec prin aceasta experienta, de fiecare data e istovitor din punct de vedere energetic, insa de fiecare data e un proces de transformare, de evolutie sufleteasca, la sfarsitul procesului esti o alta persoana, mai puternica.Ti se schimba optica de a privi lucrurile, insa odata cu imensa durere a transformarii vine si o mare intelepciune si o pace a mintii. E un risc enorm pe care mi-l asum, insa in viata nimic nu e sigur, trebuie sa risti ca sa castigi, si de data asta risc cu zambetul pe buze in deplina constienta de ce presupune si de eventualele consecinte.

Cei din jur, spun ca permit sa mi se fure din ceea ce sunt fara a primi nimic in schimb, eu il numesc Dar din Iubire.

In continuare sustin ca cine iubeste viata si viata il iubeste inapoi.

                                       

Everlasting Story

"Nu iti fie frica de moarte, ci de o viata netraita..."

In asteptarea Iernii

Astept sa vina Iarna..."sa privesc cum ninge linistit  si eu inauntru la caldura, in fata geamului inchis,  nins cu stelute albe  si clopotei, savurand cafeaua si linistea, de la inganarea zorilor cu noaptea, din batrana vila, astept copiii sa se adune ....miros de scortisoara urca de la bucatarie, unde femeile pregatesc micul dejun, ascult cum imi soptesc peretii si usile, e petecul  meu de paradis....e ceva sigur ca si moartea dar ma simt perfect acolo.Cu suflete simple care ma rasfata cu bunatati, de parca ar fi mamele mele adoptive,...si un buchet  de inimioare calde care ma sufoca in pupicuri si imbratisari, primind in fiecare zi un buchet de cadouri ca niste nestemate rare si foarte pretioase.

Incremenesc o clipa privind pe geam la fulgii albi ce cad incetisor, invartindu-se  usor in aer, imi infrunt  reflexia mea in geam si imi inec gandurile in norii plumburii lasandu-ma coplesita de linistea din casa  si mirosurile familiare de la bucatarie ce iti aduc aminte de bunici, as vrea sa stau o vesnicie aici,  ma simt ca acasa, sa nu fiu nevoita sa plec de aici....aici sunt fericita si implinita, insa acum..."     acum pare asa departe, e ca un vis....sufletul imi este prins in mocheta puzzle de pe jos si rasul cristalin de copii ce trec pragul in intampinarea unui alt moment magic din zi ....

Iubeste Viata si Viata te va iubi si Ea!

Dupa analizarea si trecerea problemei prin mai multe "filtre umane", am fost surprinsa placut sa vad ca prietenii mei isi iau rolul foarte in serios atunci cand le cer opinia, si unii incearca sa ma apere chiar de mine insumi :))) ma intreb de unde au invatat asta?!........e placut sa afli ca esti asa indragit.Adevarul este ca dupa ce am trecut problema si prin Filtrul Ratiuni Mele, ei au mare dreptate in frunte cu partea parentala.....si le-am zis ok asa e cum ziceti voi, aveti dreptate...insa am o intrebare: "-Ok, dupa ce procedez asa : Ce fac cu ce simt eu?!ce fac cu sentimentele pe care le simt?!" ....raspuns "-Pai ....nu stiu, asta e treaba ta!"....e adevarat ca sentimentele nu sunt "batute in cuie" dar nu trec nici ca "vaporii de apa".....




Insa multi uita ceva:  Eu iubesc viata si Viata ma iubeste pe mine! ....e valabil

pentru toata lumea: Iubeste Viata si Viata te va iubi si Ea! 

Cine suntem...

L-am recunoscut dupa timbrul vocii....se pare ca sunt persoane care nu stiu cine sunt nici la 40 de ani,  pentru unii cel mai greu in procesul autocunoasterii de sine si evolutiei spirituale  e sa se iubeasca   si sa se ierte pe ei insusi.
Cateodata nu putem sa ne stapanim sentimentele de rusine si vina....uneori ne gandim ca daca am fi avut alte sanse in copilarie decat pe cele le-am avut, nu am fi facut alegerile de acum.....uneori credem ca o singura fapta a noastra ne defineste intrutotul.....avem tendinta unii dintre noi sa ne judecam propria persoana  foarte aspru.

Raspunsul la intrebarea lui :"Cum ajung sa aflu cine sunt si sa ma iubesc?" i-am spus ca eu am ajuns sa ma cunosc si sa ma iubesc cautandu-l pe Dumnezeu, si am inceput cautarea din interior, insa el trebuie sa isi construiasca propria lui cale.

Frica...frica uneori ne tine in viata...in cazul lui cred ca va fi un catalizator spre divinitate, evitand suferinta si fugind de ea refuzam sa evoluam, ne refuzam hrana spirituala prin care ne intarim "vasul" ca si trecerea peste etapa arderii in foc din  procesul de executare a unui  vas de portelan.

Perceptie

Cu timpul sau mai degraba cu varsta, am invatat sa imi temperez pofta si setea de viata, atitudinea pozitiva fata de viata, pozele uneori surprind esenta unui om ....pe unii oameni ii farmeca aceasta vitalitate/forta pe care o emit in exterior, pe altii ii doare sau ii inspaimanta, prietenii intimi stiu ca atunci cand imi ating inima primesc din abundenta aceasta energie si bucurie de viata.Dansul imi accentueaza energia si vitalitatea, prezenta omului iubit si iubirea lui ma fac sa stralucesc...insa fara Credinta as fi nimic, cea mai mare parte din energie vine din Credinta, (...) cred ca frecventa mea e setata pe unda bucuriei de viata , spirit flamand, de foc  :)...(...) cineva a intrebat la un moment dat  de ce trebuie sa suferim ca sa  evoluam, de ce nu putem evolua doar traind experiente fericite.....spre evolutie sunt doua cai prin suferinta si prin iubire dar pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat, suferim , cred ca nu ai constientiza ca esti fericit daca ar fi asa, si am fi foarte  fragili, nu cred ca am fi motivati sa evoluam, deci nu am evolua daca ne-ar fi numai bine, nu am avea independenta.Am fi ca acele flori de sera crescute in toate conditile  bune si la primul contact cu atmosfera exterioara, la prima pala de vant rece am muri.

am mai invatat ceva zilele astea...Legile Universului nu dorm, nu se termina nimic pana cand cel care a gresit nu isi recunoaste greseala si nu isi primeste rasplata pentru fapta sa , si mai important sa(se) ierte si sa fie iertat , abia atunci totul ajunge in echilibru armonios.Energia celui fata de care gresesti te ajunge ca o Gheara de Otel  a Justitiei Divine  intinsa peste faldurile timpului si face dreptate.E important cateodata  sa afli de cainta si de acceptarea/recunoasterea faptei celui ce ti-a gresit, chiar daca il ierti mai devreme , e ca un fel de eliberare, liniste....si un pic amar pentru ca totusi nu te bucuri pentru suferinta lui.Insa in acel moment orice datorie energetica, karma dispare.Poti spune cu inima deschisa:  Se Acabo!

Ultimul meu gand...

...al cui gand sunt eu oare?!

Strangand nisipul in palma....

....iti curge printre degete.