Cu timpul sau mai degraba cu varsta, am invatat sa imi temperez pofta si setea de viata, atitudinea pozitiva fata de viata, pozele uneori surprind esenta unui om ....pe unii oameni ii farmeca aceasta vitalitate/forta pe care o emit in exterior, pe altii ii doare sau ii inspaimanta, prietenii intimi stiu ca atunci cand imi ating inima primesc din abundenta aceasta energie si bucurie de viata.Dansul imi accentueaza energia si vitalitatea, prezenta omului iubit si iubirea lui ma fac sa stralucesc...insa fara Credinta as fi nimic, cea mai mare parte din energie vine din Credinta, (...) cred ca frecventa mea e setata pe unda bucuriei de viata , spirit flamand, de foc :)...(...) cineva a intrebat la un moment dat de ce trebuie sa suferim ca sa evoluam, de ce nu putem evolua doar traind experiente fericite.....spre evolutie sunt doua cai prin suferinta si prin iubire dar pentru ca nu stim sa iubim cu adevarat, suferim , cred ca nu ai constientiza ca esti fericit daca ar fi asa, si am fi foarte fragili, nu cred ca am fi motivati sa evoluam, deci nu am evolua daca ne-ar fi numai bine, nu am avea independenta.Am fi ca acele flori de sera crescute in toate conditile bune si la primul contact cu atmosfera exterioara, la prima pala de vant rece am muri.
am mai invatat ceva zilele astea...Legile Universului nu dorm, nu se termina nimic pana cand cel care a gresit nu isi recunoaste greseala si nu isi primeste rasplata pentru fapta sa , si mai important sa(se) ierte si sa fie iertat , abia atunci totul ajunge in echilibru armonios.Energia celui fata de care gresesti te ajunge ca o Gheara de Otel a Justitiei Divine intinsa peste faldurile timpului si face dreptate.E important cateodata sa afli de cainta si de acceptarea/recunoasterea faptei celui ce ti-a gresit, chiar daca il ierti mai devreme , e ca un fel de eliberare, liniste....si un pic amar pentru ca totusi nu te bucuri pentru suferinta lui.Insa in acel moment orice datorie energetica, karma dispare.Poti spune cu inima deschisa: Se Acabo!
.jpg)