Uneori suntem asa de mici. Mici in suflet. Suntem nefericiti de fiecare data atunci cand nu obtinem ceea ce dorim de la viata. Ma uit in jur si nu pot sa nu remarc egoismul de care dam dovada fiecare din noi. Suntem asa de teribilisti. Si avem impresia ca traim drama secolului.
Sugerez fiecarui om care considera ca viata lui e grea, sa petreaca minim 3 luni in preajma unui om lipsit complet de vedere sau care are alta dizabilitate. Abia in preajma unor astfel de oameni ajungi sa apreciezi viata si binecuvantarile primite de la Dumnezeu. Abia atunci incepi sa pui pret cu adevart pe viata si oamenii din jurul tau.
Tu, om cu toate functiile vitale si toate simturile in perfecta stare in comparatie cu un astfel de om fara vedere, esti cel mai norocos si cel mai bogat om din lume. Doar mintea ta bolnava si nerecunoscatoare si sufletul tau mic se poate plange ca viata e grea in necunostiinta de cauza, din cauza ignorantei. E bine de stiut ca orice alta problema ai avea tu in comparatie cu dizabilitatea lor, e un..., scuze expresia " un rahat in ploaie", problemele tale oricare ar fi alea, prin comparatie cu astfel de oameni sunt doar mofturi de copil rasfatat si nerecunoscator. Care nu se apreciaza si nu stie sa aprecieze viata la justa sa valoare.
Dupa ce vei vedea lupta acestor oameni cu viata in ciuda dizabilitatii, care au un curaj nemaipomenit si o credinta imensa ca pot avea o viata normala de familie si sociala, iti vei reevalua scara de valori dupa care te conduci in viata.
Langa astfel de oameni vei invata sa fii om, sa apreciezi viata si ceea ce ai tu in momentul de "acum". Vei invata umilinta si modestia. In primul rand vei invata sa iubesti si sa traiesti cu adevarat cu sufletul. Inveti sa iubesti si sa doresti ceea ce ai acum. Astfel cunosti fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu