Dupa analizarea si trecerea problemei prin mai multe "filtre umane", am fost surprinsa placut sa vad ca prietenii mei isi iau rolul foarte in serios atunci cand le cer opinia, si unii incearca sa ma apere chiar de mine insumi :))) ma intreb de unde au invatat asta?!........e placut sa afli ca esti asa indragit.Adevarul este ca dupa ce am trecut problema si prin Filtrul Ratiuni Mele, ei au mare dreptate in frunte cu partea parentala.....si le-am zis ok asa e cum ziceti voi, aveti dreptate...insa am o intrebare: "-Ok, dupa ce procedez asa : Ce fac cu ce simt eu?!ce fac cu sentimentele pe care le simt?!" ....raspuns "-Pai ....nu stiu, asta e treaba ta!"....e adevarat ca sentimentele nu sunt "batute in cuie" dar nu trec nici ca "vaporii de apa".....
Insa multi uita ceva: Eu iubesc viata si Viata ma iubeste pe mine! ....e valabil
pentru toata lumea: Iubeste Viata si Viata te va iubi si Ea!
L-am recunoscut dupa timbrul vocii....se pare ca sunt persoane care nu stiu cine sunt nici la 40 de ani, pentru unii cel mai greu in procesul autocunoasterii de sine si evolutiei spirituale e sa se iubeasca si sa se ierte pe ei insusi.
Cateodata nu putem sa ne stapanim sentimentele de rusine si vina....uneori ne gandim ca daca am fi avut alte sanse in copilarie decat pe cele le-am avut, nu am fi facut alegerile de acum.....uneori credem ca o singura fapta a noastra ne defineste intrutotul.....avem tendinta unii dintre noi sa ne judecam propria persoana foarte aspru.
Raspunsul la intrebarea lui :"Cum ajung sa aflu cine sunt si sa ma iubesc?" i-am spus ca eu am ajuns sa ma cunosc si sa ma iubesc cautandu-l pe Dumnezeu, si am inceput cautarea din interior, insa el trebuie sa isi construiasca propria lui cale.
Frica...frica uneori ne tine in viata...in cazul lui cred ca va fi un catalizator spre divinitate, evitand suferinta si fugind de ea refuzam sa evoluam, ne refuzam hrana spirituala prin care ne intarim "vasul" ca si trecerea peste etapa arderii in foc din procesul de executare a unui vas de portelan.