Am ajuns acolo unde trebuia sa ajung. O noua viata. Un pamant nou. O lume noua. Insa ea exista inca de la inceput. Deschid fereastra si o vad pe ea. In fiecare dimineata o salut cu privirea si gandul. In fiecare noapte ii ascult cantul. In final viata nu te asteapta, si nu asteapta dupa nimeni esti prezent sau nu. It*s up to you!
A fost ceva neasteptat, si nu am stat pe ganduri foarte mult, am spus
doar foarte simplu <DA> la ce mi-a oferit ea. Am fost doar la
locul potrivit omul potrivit. Am spus de multe ori ca Dumnezeu are un
simt al umorului deosebit... sa nu spui niciodata niciodata... nimic nu e
intamplator. Uneori trebuie sa pierzi ceva ca sa castigi alceva, o
persoana.... o viata...un mod de a gandi....sunt fericita... am inceput
un nou ciclu de viata dupa unul care a durat destul de mult. Pe drumul
vietii langa urma pasilor mei apare o alta in tandem cu a mea.
Pescarusii...acum zbor si eu cu ei.
Uneori suntem asa de mici. Mici in suflet. Suntem nefericiti de fiecare data atunci cand nu obtinem ceea ce dorim de la viata. Ma uit in jur si nu pot sa nu remarc egoismul de care dam dovada fiecare din noi. Suntem asa de teribilisti. Si avem impresia ca traim drama secolului.
Sugerez fiecarui om care considera ca viata lui e grea, sa petreaca minim 3 luni in preajma unui om lipsit complet de vedere sau care are alta dizabilitate. Abia in preajma unor astfel de oameni ajungi sa apreciezi viata si binecuvantarile primite de la Dumnezeu. Abia atunci incepi sa pui pret cu adevart pe viata si oamenii din jurul tau.
Tu, om cu toate functiile vitale si toate simturile in perfecta stare in comparatie cu un astfel de om fara vedere, esti cel mai norocos si cel mai bogat om din lume. Doar mintea ta bolnava si nerecunoscatoare si sufletul tau mic se poate plange ca viata e grea in necunostiinta de cauza, din cauza ignorantei. E bine de stiut ca orice alta problema ai avea tu in comparatie cu dizabilitatea lor, e un..., scuze expresia " un rahat in ploaie", problemele tale oricare ar fi alea, prin comparatie cu astfel de oameni sunt doar mofturi de copil rasfatat si nerecunoscator. Care nu se apreciaza si nu stie sa aprecieze viata la justa sa valoare.
Dupa ce vei vedea lupta acestor oameni cu viata in ciuda dizabilitatii, care au un curaj nemaipomenit si o credinta imensa ca pot avea o viata normala de familie si sociala, iti vei reevalua scara de valori dupa care te conduci in viata.
Langa astfel de oameni vei invata sa fii om, sa apreciezi viata si ceea ce ai tu in momentul de "acum". Vei invata umilinta si modestia. In primul rand vei invata sa iubesti si sa traiesti cu adevarat cu sufletul. Inveti sa iubesti si sa doresti ceea ce ai acum. Astfel cunosti fericirea.
Daca eu nu lupt pentru visul meu, cine alcineva sa o faca?!
"Fiți treji! Vegheați! Dușmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită." 1Petru 5:8
"Probabil ca satana stie ca mai are putine zile, se sileste cu toata puterea sa castige cat mai multe suflete...Duhul desfranarii racneste ca un leu turbat si umbla peste tot ca sa insele pe multi."
Nu stiu cata credinta are fiecare, insa in final nu e treaba mea. Legatura cu Dumnezeu priveste pe fiecare om in parte direct cu Dumnezeu.
Eu incerc sa ma limitez la incercarile mele in relatarile despre trairile mele, poate cuiva ii va fi de folos sau poate nu, niciodata nu se stie. Eu merg pe principiul ca nu avem timp suficient , real sa le traim pe toate si atunci invatam din experientele altora, daca alegem sa facem acest lucru, ascultandu-le povestea de viata. Acesta fiind si motivul principal existentei acestui blog. La libera alegere, eu imi ofer darul meu, cine vrea sa il ia il ia cine nu nu, nu e cine stie ce, dar e ceva mai bun decat nimic.
In incercarile pe care le am in viata observ frecventa gandurilor negative. In ultimul timp s-au inmultit, probabil pentru ca frecventa s-a schimbat. Insa in continuare omul e liber sa aleaga gandurile asupra carora sa mediteze. Incercarile vietii sunt din ce in ce mai grele, insa toate imi exploateaza slabiciunile pe care le-am trecut cu vederea. Acum e vremea sa le corectez. Cum le corectez?! prin rugaciune, credinta si vointa aplicata, insa nu e deloc usor pentru ca cel mai mare dusman al omului, e el insusi cu dorintele lui.
Am probleme in toate domeniile, nu e pace niciunde, sunt la rascruce de drumuri. Singura solutie e munca si rabdarea, toleranta si iubirea, blandetea. E greu sa ai rabdare, mai ales cand rabzi de ani de zile...Am ajuns la sacrificiu...trebuie sa sacrific ceva...fara sa am siguranta sau garantia ca la final voi avea castig de cauza in ciuda sacrificiului....e vorba aici de credinta , intuitie si vointa. E periculos pentru ca te poti rataci....Oscilez intre "da" si "nu "....Am destula pregatire si resurse interne si externe sa urmez calea aleasa?! nu stiu, stiu doar ca imi doresc, insa acest lucru nu mai e suficient. Nici circumstantele nu sunt grozave, ce ramane de facut?! ....RABDARE.... cu rabdarea treci marea... asa spune o vorba din batrani...aici vin eu si intreb OARE?!
E un timp cand credinta si convingerile mele sunt puse la incercare....acum singura solutie este sa imi folosesc acel defect transformandu-l in calitate....rezistenta si incapatanarea...in tarie si perseverenta. E uimitor ce efect devastator poate avea indoiala asupra psihicului...si distanta uneori e un factor criminal. Insa ca sa nu bati pasul pe loc risti....faci un salt in gol la trapez fara plasa de siguranta...a fi sau a nu fi?! Important e sa fim trezi si sa luam decizii constienti, unele sanse le ai doar o data in viata...unul din indemnuri pe care l-am primit si il dau si eu mai departe e sa iubiti, iubiti mult....e singura forta care transcende timpul...IUBIREA
Soarta ma poarta peste mari si tari, nu stiu daca renasc de la zero aici sau acolo, insa undeva o fac, asta e indiscutabil, o fac acolo unde gasesc ca mi se raspunde cu dragoste la dragoste.
Simt doar liniste, o liniste imensa, cuprind cu bratele sufletele ce graviteaza in jurul meu si le sustin. Sunt constienta ca daca renasc acolo, trebuie sa le dau drumul. Insa consider ca acum sunt pregatite sa se autosustina singure. E timpul sa aleg pentru mine.
Oamenii nu intra intamplator in viata noastra. Nimic nu e intamplator. Am o familie mare si frumoasa, cu multi licurici frumosi, care in timp vor deveni adevarate torte. Cred ca asta e adevarata rasplata in viata. Odata cu primavara vine si renasterea, schimbarea care am tot amanat-o.
“Omida moare atunci cand formeaza crisalida. Planta moare cand ajunge samanta. Cel ce se transforma cunoaste tristetea si teama”.
Fiinta mea e incordata ca un arc ce asteapta sa fie eliberat din tensiune, un foc rasare in mine, simt cum ard din interior spre exterior. Afara e tunet si vant. Forma aceasta nu ma mai cuprinde, am nevoie sa evadez din ea. Am sa Rasar.
La inceputul iubirii, barbatul e un cer acoperit cu miriade si miriade de stele....
Abundenta iubirii, aduce barbatul cald si mucalit, ca si painea mucegaita....cand nici paine mucegaita nu mai e, se poate trai dragut si fara ....
Puritatea iubirii, intalnesti barbatul ca un pamant fertil, muncit din greu, ce iti daruieste o recolta bogata, cat vezi cu ochii un camp auriu...in mijlocul caruia stai si simti cum soarele si vantul iti joaca in par si in trup....turnandu-ti pacea in vine....
.JPG)